GenesisLifeCenter | Centrul Noua Speranta - Alternative pentru viata!

MARTURIE S. E.

Ma numesc S. E. Sunt dintr-o comuna apropiata de Deva. Am 72 ani, si cu multa tristete ma uit inapoi la tineretea mea, pentru ca in momentele de decizii majore nu am ascultat sfaturile mamei. Regretele tarzii nu mai pot schimba directia pe care am dat-o vietii mele in tinerete, prin decizii arogante si pripite.

Mama era o femeie credincioasa, inteleapta, "cuminte". Tata era opusul ei. Cand mama vroia sa ne duca la biserica, sa fim copii cuminti, tata ne trimetea la baluri si la distractii, "ca doar suntem tineri si trebuie sa ne distram". Desigur ca ne-a placut sa ascultam pe tata si la 15 ani deja aveam prieten. La 17 ani, impotriva vointei parintilor, m-am casatorit. Am plecat cu el in Moldova. Stateam intr-o locuinta sociala micuta, pe santier, unde lucra sotul meu. El era un om afemeiat si se purta urat cu mine.

La 18 ani am ramas insarcinata. Pentru prima oara ma gandeam cu emotii ca as putea sa devin mama, ca port un copilas in mine si parca ceva in mine se bucura. Dar totul s-a naruit cand i-am dat vestea sotului meu. Nu a trebuit sa se gandeasca prea mult. Pe loc mi-a spus: "Trebuie sa faci avort, esti prea tanara ca sa nasti, nu avem conditii pentru un copil, nu-i momentul potrivit". Nu mi-au trebuit prea multe argumente si imediat i-am dat dreptate. In scurt timp am mers la doctor pentru avort. Medicul, fiind cu experienta, nu s-a grabit sa-mi faca avortul si a inceput sa-mi spuna ce riscant este sa avortez prima sarcina, ca s-ar putea sa nu mai pot avea niciodata copi. Dar nu am luat in considerare avertismentele lui si am mers mai departe. Nu stiam ce o sa ma astepte. Dupa avort am plecat de la doctor ca si cum mi-ar fi luat ceva valoros. Aveam un sentiment de gol. O tristete si o parere de rau greu explicabile. Cand nu ma vedea nimeni plangeam pana ma saturam. Dupa o perioada, cand vedeam copii mici ma gandeam: "acum si copilasul meu ar fi fost la fel de marisor. " Mi-a parut foarte rau ca am avortat.

Acesta a fost inceputul. Apoi, cu mult mai multa usurinta m-am dus si am facut avort dupa avort. In 6 ani, cat am stat cu primul sot, am facut 9 avorturi. Ultimul a fost cel mai grav. L-am facut la 3 luni si a fost baiat. Atunci am avut hemoragie si dureri mari. Cu greu mi-am revenit la starea de normalitate. Acest avort a umplut masura si Dumnezeu nu a mai vrut sa-mi dea copii. Dupa ce am divortat de primul sot, m-am recasatorit si tare mult ne doream amandoi sa avem copii, dar era prea tarziu. Eu nu mai puteam ramane insarcinata. Atunci cand Dumnezeu mi-a dat copii eu nu i-am vrut, iar acum cand ii vroiam eu, EL nu mi i-a mai dat. La 39 de ani am fost diagnosticata cu fibrom uterin si la operatie au constatat ca un ovar era plin de puroi, probabil de la atatea avorturi.

Asa ca acum sunt batrana, sotul mi-a murit iar casa mea este goala. Am fost de acord sa-mi spun marturia, pentru ca femeile care citesc sa nu se mai joace cu avorturile, sunt copiii nostri si regretele o sa ajunga pe fiecare.

MARTURIE H. V.

Marturie despre avort


Marturia care urmeaza este declaratia unei femei cu care am stat personal de vorba. Mi-a dat permisiunea sa o public, evident, sub protectia anonimatului. Ii respect dorinta si va redau mai jos, integral, marturia ei cutremuratoare:

"Ma numesc H. V. si am 75 ani. Vreau sa-mi spun marturia legata de avorturi, deoarece consecintele au venit mult mai tarziu si la inceput nu am putut prevedea urmarile, iar acum regretele sunt tarzii.

In tineretea mea locuiam la sat si dupa ce m-am casatorit au aparut si copiii. Dupa o fetita si un baiat, nu mi-am mai dorit alti copii, ca mi se parea viata complicata cu ei, sotul nu ma ajuta, era betiv. Cu ideea asta in cap am inceput sa intreb pe femeile mai in varsta din sat cum s-ar putea rezolva problema cu sarcinele nedorite. Din vorba in vorba am aflat despre o femeie dintr-un sat vecin, ca te scapa imediat de aceasta problema.si "sigur". In vremea aceea avorturile erau ilegale, fusese si arestata din cauza avorturilor pe care le facuse. Asa ca urmatoarea data cind m-am aflat insarcinata, am plecat spre aceea femeie, impreuna cu o prietena care o cunostea. Cand am ajuns si i-am spus in ce problema o cautam, in mare secret ne-a dus intr-o sura mai departe si ne-a urcat intr-un pod cu fan. Acolo mai erau inca alte femei care asteptau. Apoi a venit ea, si-a varat mainile in ceva praf alb ca faina si cu mana probabil ca strangea copilul in uter pana ce murea. Noi aveam dureri foarte mari, dar nu aveam voie sa tipam ca sa nu fim deconspirate. Asa ca dupa aceasta procedura unele avortau chiar atunci, dupa cateva minute, altele mai tarziu. Eu avortam mult mai tarziu, citeodata si dupa cate trei luni. Nu stiu ce se intampla in corpul meu in acea perioada, dar de fiecare data ma tot gandeam sa nu fac ceva infectie, sau alte boli si pana ce avortam copilul mort eram mereu cu teama. Dupa ce avortam aveam hemoragie foarte mare si cu greu ii faceam fata. Dar cu toate aceste probleme tot nu renuntam la a face avorturi. Pana la urma am facut 10 avorturi si au fost 5 baieti si 5 fete. Femeia care ne facea avortul stia sa ne spuna fiecareia daca a fost fata sau baiat (probabil cand ii strangea simtea ce era). Dupa o vreme nu am mai ramas gravida, sotul mi-a murit, copiii au crescut si fata mea s-a casatorit. La fel ca si mine, a inceput si ea sa practice avortul. Tot asa si ei i-a provocat avortul o femeie acasa. Dupa avort a avut hemoragie foarte mare, s-a infectat si ca sa nu se afle ce a facut s-a dus destul de tarziu la doctor. Acolo nu s-au ocupat de ea imediat, ca sa spuna cine i-a facut avortul. si nu dupa mult timp a fost prea tarziu sa-i mai faca ceva. Fata mea a murit pentruca nu a vrut sa lase viata sa mearga mai departe. Aceasta a fost pedeapsa si pentru mine, ca si eu am facut la fel. Dupa cativa ani, Dumnezeu mi-a luat si pe baiat. A ajuns un betiv ca tatal lui si a murit si el.

Acum sunt batrana, cu multe probleme de sanatate si nu mai am pe nimeni sa-mi deschida usa sau sa ma sprijineasca cu ceva. Dumnezeu rasplateste la fiecare dupa faptele sale, iar eu trag consecintele umbletelor mele cu mari regrete".

MARTURIE T. A.

Ma numesc T. A., am 70 de ani si m-am nascut in Moldova. Parintii mei erau saraci si mai aveau si alti copii, asa ca m-au dat de suflet la o matusa de-a mea, din Hunedoara, care mai avea un fiu. Acest var al meu, la varsta de 16 ani m-a violat si am ramas insarcinata. La acea vreme nu stiam nimic despre relatiile intime, despre schimbarile care se produc in corpul unei femei la maturitate, iar viata in casa matusii mele era una foarte grea. In timp a inceput sa-mi creasca burta si un vecin de-al nostru, om foarte bun, care imi stia situatia, a observat starea mea. Apoi m-a intrebat cine a profitat de mine: unchiul sau verisorul? Am recunoscut in fata lui ca varul meu. Atunci a zis ca ma ajuta el si sa fac avort. NU stiam ce inseamna avort atunci. Nea Zamora, ca asa il chema, m-a dus la un medic ginecolog, a spus ca este unchiul meu si ca il roaga sa imi faca avort. Medicul a zis ca sarcina este mare, a ajuns la 5-6 luni si ca el nu vrea sa-mi faca avortul, care oricum era si ilegal. Atunci m-a dus la in alt medic si acela a acceptat sa-mi faca avortul in schimbul sumei de 400 de lei, si urma sa-i mai dea ceva dupa. Asa ca m-a pus pe masa si mi-a introdus o sonda (nu stiu exact ce a facut) si m-a trimis in pat, spunandu-mi ca atunci cand vad sange sa-i spun. Stand in pat am inceput sa simt ceva dureri. Asistenta mi-a spus sa ma ridic putin si imediat copilul a venit si era mort, era baiat. Moasa a inceput sa ma apese pe burta "sa iasa placenta" zicea ea. In loc de placenta a mai iesit inca un baietel, tot mort si el. Nu am cuvinte sa descriu socul prin care am trecut: durere, rusine, regrete, neputinta.Si asistentele, si medicul au fost impresionati, marcati.

Dupa acest avort, sanatatea mea s-a subrezit: aveam dureri mari la ciclu si am fost diagnosticata cu stenoza mitrala, o boala grava de inima. Tot dupa acest avort aveam cosmare groaznice cu o femeie foarta batrana, urata si cu ghiare, care venea spre mine sa ma stranga de gat, sa ma omoare. Eu o intrebam de ce? Ea mi raspundea ca eram o ucigasa de copii.

La 21 de ani m-am casatorit. Fiind needucata in privinta barbatilor, a vietii de familie, am dat peste un om deosebit de rau. M-a chinuit 24 de ani. Era betiv, curvar si ma batea pana la moarte si boala mea de inima s-a agravat in timp. Imediat dupa casatorie a urmat un sir lung de avorturi, unele provocate, iar mai apoi spontane, incat nici nu mai cunosc numarul lor.

Dupa 3 ani de la casatorie am inceput sa-mi doresc si eu un copil, dar se lasa asteptat. Aveam avorturi spontane. Asa ca am realizat ca avorturile pe care le-am facut se intorceau impotriva mea si de-abia atunci am inceput sa regret toate avorturile pe care le-am facut. In disperarea mea mai aveam doar o singura speranta: Dumnezeu. Intr-o zi, cand stateam sub un pom si eram inconjurata de flori si verdeata, am strigat din toata inima mea disperata: "Dumnezeule, daca existi da-mi si mie un copilas"! Nu dupa mult timp am ramas insarcinata si cu greu mare am reusit sa duc sarcina pana la capat. In sfarsit, am avut si eu un copilas pe care mi l-am dorit foarte mult. A fost singurul copil pe care l-am avut si sunt incredintata ca a fost o minune de la Dumnezeu si pentru care i-am ramas profund recunoscatoare.